Dragostea din cuplu.

Referitor la dragostea din cuplu imi amintesc o fraza. Din pacate nu imi amintesc autorul, dar suna cam asa: Dragostea nu apare atunci cand doi oamenii se uita unul in ochii celuilalt, ci atunci cand amandoi privesc in aceeasi directie. Mediul in care traim ne invata tocmai opusul. Ne invata sa ne uitam in continuu la partenerul de viata, ceea ce nu e rau… e rau doar faptul ca ne invata cum sa iubim. In loc sa lasam dragostea sa se manifeste, suntem educati sa manipulam dragostea. Oare cata dragoste poate sa existe intr-un cuplu, cand totul se bazeaza pe ceea ce ar trebui sa facem si nimic pe ceea ce simtim ca trebuie sa facem? Suntem educati sa privim spre celalalt si sa asteptam ca dragostea sa isi faca treaba… in timp ce suprimam dragostea pentru ca nu se conformeaza sablonului care am fost educati sa il aplicam. Oare exista ceva mai denaturat de atat? Mai poate exista dragoste in conditiile astea?
Trist e ca nu vedem esecul. Chiar daca abordam dragostea asa cum suntem invatati sa o facem si vedem apoi ca lucrurile nu merg cum ar trebui, vinovat e celalalt pentru ca nu iubeste. In niciun caz nu suntem vinovati noi pentru ca abordam superficial si gresit dragostea. Asa am fost educati. Asa gandim si nimeni nu poate schimba asta.