luni, 11 aprilie 2011

Ura?

foarte greu pot sa urasc pe cineva si veti vedea de ce. vreau mai intai sa precizez ca este o greseala sa te urasti pe tine insuti. pai, daca nici macar tu nu te iubesti, atunci cine sa te iubeasca? pot foarte greu sa urasc pe cineva, dar in momentul in care urasc o persoana, imi doresc sa moara. exista cateva persoane pe care le urasc, dar cel mai mult in lumea asta urasc tara in care traiesc. doriti o definitie pentru ura? ei bine, sa urasti inseamna sa nu il ierti pe cel ce iti greseste. si credeti-ma, unii chiar o merita.

luni, 4 aprilie 2011

Dragostea din cuplu.

Referitor la dragostea din cuplu imi amintesc o fraza. Din pacate nu imi amintesc autorul, dar suna cam asa: Dragostea nu apare atunci cand doi oamenii se uita unul in ochii celuilalt, ci atunci cand amandoi privesc in aceeasi directie. Mediul in care traim ne invata tocmai opusul. Ne invata sa ne uitam in continuu la partenerul de viata, ceea ce nu e rau… e rau doar faptul ca ne invata cum sa iubim. In loc sa lasam dragostea sa se manifeste, suntem educati sa manipulam dragostea. Oare cata dragoste poate sa existe intr-un cuplu, cand totul se bazeaza pe ceea ce ar trebui sa facem si nimic pe ceea ce simtim ca trebuie sa facem? Suntem educati sa privim spre celalalt si sa asteptam ca dragostea sa isi faca treaba… in timp ce suprimam dragostea pentru ca nu se conformeaza sablonului care am fost educati sa il aplicam. Oare exista ceva mai denaturat de atat? Mai poate exista dragoste in conditiile astea?
Trist e ca nu vedem esecul. Chiar daca abordam dragostea asa cum suntem invatati sa o facem si vedem apoi ca lucrurile nu merg cum ar trebui, vinovat e celalalt pentru ca nu iubeste. In niciun caz nu suntem vinovati noi pentru ca abordam superficial si gresit dragostea. Asa am fost educati. Asa gandim si nimeni nu poate schimba asta.

Este trist.

E trist ca unii refuza acest sentiment, considerandu-l slab. Oamenii au ajuns sa puna un pret prea mare pe dreptate. Sunt oameni care refuza sa arate dragoste unei persoane care a facut ceva rau. Considera ca e o prostie. Logica lor le spune ca nu ai cum sa iubesti ceva ce nu merita iubit, astfel reprimand dragostea si manifestarile acesteia. Nu sunt eu in masura sa judec cine merita si cine nu merita sa fie iubit, dar cand avem acest sentiment la dispozitie, acest sentiment care se mareste cu cat ii permitem mai mult sa se manifeste, oare nu e o prostie din partea noastra sa il reprimam? Oare nu noi avem de castigat cand iubim? Chiar daca persoana asupra careia manifestam dragostea nu e o persoana care societatea considera ca ar trebui sa beneficieze de dragoste sau mila, daca ne reprimam dragostea noi suntem singurii care au de pierdut.

Ce este dragostea?

Dragostea e un sentiment unic. E unic pentru ca e ceva doar al nostru, ceva ce putem spune ca ne apartine in totalitate. E probabil singurul sentiment care se naste si se dezvolta ca urmare a personalitatii noastre. Restul sentimentelor se nasc datorita unui factor extern. Nevoia de a fi corect se naste doar dupa ce am simtit, direct sau indirect, lipsa corectitudinii. Frica o putem simti abia dupa ce un factor extern ne arata cat suntem de nesiguri. Ura, fiind o forma cronica a fricii, din nou depinde de un factor extern. Dragostea se poate crea singura, din nimic. Dragostea o putem simti tot timpul, chiar daca nu exista un obiect asupra caruia sa se reverse.
Avem tendinta de a spune ca iubim ceva sau pe cineva. Simtim nevoia sa discutam despre dragoste sau sa o manifestam intr-o anumita forma, dar asta nu pentru ca dragostea noastra ar depinde de un obiect. Daca ar fi asa, dragostea ar fi disparut de mult timp. Simtim nevoia sa o manifestam pentru ca e un sentiment prea puternic. In continuu iubim iar atunci cand gasim obiectul asupra caruia sa revarsam dragostea care o simtim, aceasta creste mai mult. Cu cat iubim mai mult, cu atat avem mai multa dragoste de oferit.

duminică, 3 aprilie 2011

Foarte dificil.

Este dificil in viata sa fii singur, sa nu ai un prieten caruia sa-i vorbesti, sa nu ai cu cine sa-ti imparti bucuriile, sa nu ai un umar pe care sa plangi (la nevoie). Este un dezastru sa n-ai cu cine sa razi, sa gandesti, sa meditezi.

Se spune ca generatia noastra este o generatie fara limite, asta inseamna ca nu ii lipseste nimic si totusi ii lipseste ceva, esentialul: prietenia. Ar trebui sa ne dezvaluim gandurile acum cand inca mai putem, sa ne dorim sa fim cu cineva cu care sa ne intelegem reciproc.

Zambetele noastre timide nu pot umple sufletul dornic de frumos, de fericire, de prietenie. Noi toti dorim si vrem sa avem prieteni, dar nu toti prietenii sunt buni...

Acel prieten bun, care nu te lasa la greu, caci despre acest prieten vreau sa vorbesc, cred ca are multe calitati ce trebuie amintite. Acest prieten bun este atent, stie sa observe cand ti-e greu, este acolo unde si cand ai nevoie. Este iubitor, stie sa mangaie, stie sa se comporte frumos, are capacitatea sa iubesca neconditionat, acest prieten nu va avea despre sine o parere mai buna, ci este egalul tau, acest bun prieten va avea intotdeauna usa deschisa si va fi gata sa te primeasca cu dragoste.

Ce inseamna pentru mine prietenia:).

Nu stiu,poate gresesc,dar pentru mine o prietenie adevarata inseamna imposibilul si pe zi ce trece aceasta opinie se intareste...Ai momente in care crezi ca ai gasit aceasta prietenie,dar cu timpul observi cat de falsi pot i oamenii...vezi cum asa-zisii prieteni stau cu tine din interes,se gandesc doar la ei...se gandesc la tine doar cand trec prin momente grele...iar tu cand ai probleme parca uita de tine...Asa-zisii prieteni din ziua de azi te tradeaza...prieten nu e cel care iese cu tine la un suc...care sta cu tine doar cand ii e greu...un prieten trebuie sa fie langa tine la bine si la greu...sa iti dea sfaturi,sa ii dai sfaturi,sa te ajute si sa il ajuti...sa te respecte si sa il respecti...sa te atentioneze cand gresesti si sa te ajute sa te schimbi daca ai luat-o pe un drum gresit,la fel si tu pe el...
Ma enerveaza persoanele care zic'Uite cati prieteni am eu...'fiindca nu cred...prietenii adevarati sunt rari si greu de gasit...o prietenie adevarata se formeaza in timp...cand acele persoane se cunosc si isi vorbesc cu sinceritate...nu poti numi prieten acea persoana care ai intalnit-o la o petrecere si v-ati simtit bine impreuna si apoi ati mai iesit de vreo doua ori la distractie...acea persoana o numesti tovaras de distractie...
Prietenul e cel ce te ajuta sa te ridici cand ai cazut intr-o prapastie din care nu mai crezi ca iesi...prietenul e cel care te cearta atunci cand gresesti si tu la randul tau trebuie sa inveti sa iti accepti greselile si sa te corectezi,nu sa il acuzi ca nu iti e prieten...
Pe marginea acestui subiect e mult de vorbit dar in esenta prietenia e un lucru frumos care iti da putere,daca este adevarata...va astept cu niste comentarii legate de asta, o sa postez mai multe vorbe in vant cum le ziceti voi.